Ma intreb cum era lumea inainte de Facebook?
Atunci cand trebuia sa ne sunam pe fix sa aflam ce fac prietenii nostri. Nu-mi mai aduc aminte. Detin prea multe informatii inutile legate de oameni pe care ii cunosc, incat, am uitat cum era cand stiam strictul necesar…ah, dulcele strict necesar..A disparuuut!
Ma intreb cum mai putem rezista tentatiei de a nu verifica noutatile macar o data pe zi.. Serios acum, facebook-ul pare o combinatie de stiri, telenovele, comedii, drame, e condimentat bine de tot si toate astea au legatura directa cu oameni pe care ii cunoastem, ii stim, pe unii foarte bine, pe altii mai putin, oricum indeajuns incat sa fie motiv de barfa.
Am prieteni cu care nu prea tin legatura, totusi stiu absolut toate intamplarile din viata lor: unde mananca, ce, cu cine, de ce, cat timp, cand se cearta: cu cine, de ce, unde., ma simt mama Omida, cu toate informatiile astea: nu-mi zice nimeni nimic, dar eu stiu tot. E ca ochiul de la ceafa care le stie/vede pe toate.
O data facut cont pe facebook nu prea mai ai viata intima, esti ca o vedeta neinteresanta despre care se scrie in presa si despre care lumea, vrea nu vrea, mai afla cate o barfa.
La un moment dat m-am si speriat, m-am trezit ca oameni pe care nu ii cunosc si carora, logic, nu le-am dat adresa de facebook (asta e ca si cum ai cere virginitatea unei fete ), detineau date foarte importante legate de mine: numele de familie, locul de munca, adresa (!!!adresaa!!!) si atunci m-am hotarat sa sterg toate datele care “ma incriminau”. Da, sunt printre putinii oameni care nu-si mai folosesc numele de familie pe Fb, care nu are date legate de localitatea natala, domiciliu’ ales si nici biroul in care imi desfasor minunata activitate profesionala.
Eu as dormi mai mult, dar realitatea in care traim, se incapataneaza sa ma trezeasca destul de des si sa ma faca sa ma intreb: “cum naiba s-au descurcat unii cand si-au facut cont pe fb?De unde-au stiut ei pe ce buton sa apese?!?”. Destepti, nu par, nici nu sunt, cititi nici atat, avand in vedere ca pentru ei analfabetismul este un compliment (hai dragii mei! radeti, stiu ca aveti impresia ca vorbesc despre ce aveti in partea dorsala), in fine , ideea este ca in lumea virtuala e mai complicat sa-ti spui ideile verbal, aproape imposibil non-verbal, dar foarte simplu: in scris. Din pacate majoritatea dau gres cu cea mai simpla, cea prin care te poti folosi de imagini, videoclipuri, semne (asa numitele: emoticoane). Prin urmare, nu-mi ramane decat sa cred ca oamenii se hranesc cu aer, si pe la mansarda bate vantu’…
Eu am avut dintotdeauna o problema cu gramatica si ortografia. Imi plac, asta e marea mea problema..si-mi displac, atunci cand vad ca lumea se foloseste de ele in mod abuziv, de parca ar fi o guma de mestecat, ramasa fara gust, pe care o tot lungesc si invartesc pe deget, in speranta ca se mai poate stoarce o leaca de zahar din ea.
Lasand analfabetii la o parte, urmeaza categoria “Like”. Recunosc, mai dau si eu cate unul pe ici pe colo, desi inca nu i-am gasit rostul si nici insemnatatea. Habar n-am ce mare smecherie e daca dai like, daca nu dai sau ce parere au cei din jur cand dai. Eu n-am nici una, am auzit doar (asta probabil ca se gaseste in Manualul de etica al Facebook-ului) ca cica e lipsa de respect sa dai unlike, fiindca esti considerat un antisocial.
Cea mai enervanta categorie este una despre care vorbeam mai sus: oamenii care vor ca cei din jur sa afle tot, pentru care mai ramane sa ma anunte ca “sunt pe buda” via mobil.
Ei bine eu via creier, va zic ca mi se rupe!!! Nu dau doi bani ca mergeti la Kfc, la Cinema city sau la tzomping-tzompung.
Cu totii mai dam pe acolo, asta nu inseamna ca voi ceilalti trebuie sa stiti. Stati fara grija: cei care trebuie sa afle, afla, fara sa postez cate aripioare picante au intrat in stomac.
Sfat: Maturizare rapida.
Concluzie: foarte curand, toate drumurile o sa duca la Facebook.
Concluzie2: Asta n-o sa ne ajute cu nimic!
Cam atat. End of discutie!
